Leinewelle depășește un alt obstacol juridic

În acest sens, Tribunalul Administrativ a comunicat în continuare, la data de 12 ianuarie 2021:

„Asociația de pescuit Hannover e.V. a introdus o acțiune în fața Tribunalului Administrativ împotriva acestei autorizații. Aceasta susține că impactul asupra mediului al proiectului nu a fost evaluat în mod suficient și că nu s-a desfășurat o procedură administrativă adecvată, cu o participare corespunzătoare a publicului, care să țină seama de amploarea proiectului din punct de vedere al gestionării apelor. Din punctul său de vedere, ar fi necesară efectuarea unei evaluări de impact asupra mediului și a unei proceduri de aprobare a planului. În plus, reclamantul se consideră afectat în mod disproporționat în exercitarea dreptului său de pescuit, deoarece proiectul exclude de fapt pescuitul sportiv în acea zonă și amenință, în ansamblu, cu o reducere a stocurilor de pește din râul Leine. De asemenea, se contestă deteriorarea ecologică a cursului de apă ca habitat de reproducere și de odihnă, precum și ca cale de trecere pentru pești.”

Instanța nu a acceptat această argumentație. În opinia camerei, regiunea Hanovra a stabilit în mod suficient faptele relevante în cadrul evaluării preliminare a impactului asupra mediului, pe baza numeroaselor expertize prezentate de partea intervenientă și a implicării autorităților specializate. Aceasta a evaluat concluziile obținute într-un mod clar, constatând că proiectul nu ar trebui să aibă efecte negative semnificative asupra mediului și că, prin urmare, nu era necesară efectuarea unei evaluări suplimentare a impactului asupra mediului. Analiza studiului ecologic al apelor prezentat, a raportului tehnic în conformitate cu Directiva-cadru privind apa, a raportului tehnic privind protecția speciilor și a evaluării preliminare a impactului asupra faunei, florei și habitatelor nu a sugerat, sub niciunul dintre aspectele examinate, posibilitatea unui impact negativ semnificativ asupra mediului cauzat de proiectul planificat. De asemenea, este relevant faptul că, în tronsonul de curs de apă vizat, râul Leine nu oferă deja permeabilitate pentru formele de viață acvatice, deoarece barajul situat în aval de Friederikenplatz nu poate fi depășit de pești. De asemenea, este de așteptat ca tronsonul de râu până la baraj să rămână în mare măsură accesibil peștilor chiar și după construirea instalației, întrucât, în afara orelor de funcționare, starea râului Leine nu s-ar deosebi de cea actuală, iar în timpul orelor de funcționare este prevăzut un „ecopas” realizat individual și aprobat de experți, a cărui eficacitate trebuie documentată față de autoritățile competente, conform autorizației acordate. Reclamantul a contestat, fără succes, și alegerea greșită a procedurii. Fără obligația de a efectua o evaluare a impactului asupra mediului, ar fi fost, și anume, la latitudinea pârâtei să opteze pentru o autorizare a planului în locul unei aprobări a planului. O astfel de procedură de autorizare a planului nu i-ar fi acordat reclamantului drepturi de participare suplimentare în cadrul procedurii de autorizare. Aceasta ar fi însă o condiție prealabilă pentru invocarea unei vicii de procedură absolute.

De asemenea, autorizația nu încalcă dreptul reclamantului la pescuit. Este vorba aici de un interes privat care, în cazul unui conflict de utilizare, trebuie evaluat, ponderat și armonizat cu interesele contrare. Concluzia conform căreia dreptul de pescuit trebuie să cedeze locul în fața proiectului planificat este justificată în acest context, întrucât nu există indicii substanțiale care să sugereze că proiectul ar avea un impact negativ asupra stocurilor totale de pești din râul Leine și ar putea afecta pescuitul în afara amplasamentului concret al proiectului. Restricția de a împărți în viitor amplasamentul de pe Schlossstraße cu partea intervenientă este, în opinia instanței, acceptabilă având în vedere numeroasele alte locuri adecvate de pescuit existente chiar în imediata vecinătate, în special deoarece nu se va putea găsi un alt amplasament la fel de adecvat în interiorul zonei urbane pentru proiectul „Leinewelle”.

În cele din urmă, nici încălcarea invocată a dispoziției din dreptul european, conform căreia apele trebuie gestionate astfel încât să se evite deteriorarea stării ecologice și chimice și să se mențină sau să se atingă o stare bună, nu este relevantă. Reclamantul nu este o asociație de mediu recunoscută, astfel încât, spre deosebire de o asociație de mediu în cadrul unei acțiuni colective, acesta nu poate invoca acest aspect împotriva unei decizii administrative decât dacă deteriorarea invocată îl afectează în mod direct pe el însuși în drepturile sale protejate. Totuși, acest lucru nu este cazul, deoarece dreptul de pescuit nu constituie un bun juridic protejat în acest context și nici nu există o legătură directă între eventualele modificări ecologice sau chimice și efectele invocate asupra pescuitului.

„Secția a 4-a a admis recursul la Curtea Administrativă Superioară din Saxonia Inferioară împotriva hotărârii.”

(Publicat pe 13 ianuarie 2021)